De unde avem pachetul de carti

Originea cărților

Când folosim un pachet de cărți normal pentru un joc cu prietenii, le așezăm metodic într-o probă a propriei răbdări, sau când le vedem folosite ca instrumente inexplicabile a ceva ce preferăm să numim, stăpâniți de acel sentiment asemănător fricii superstițioase, coincidență, nu ni se întâmplă des să ne oprim și să ne gândim la istoria variată și tumultoasă reprezentată de aceste obiecte ludice lucioase.

Istoria adevărată a cărților de joc merge in înapoi in timp doar in jur de 500 de ani si mai multe teorii au disputat sursa din care Europa le-a obținut. Este un fapt verificat ca in ultimele secole multe popoare estice, precum cele din India, China si Caldeea au poseda cărți ce au variat atât in folosința cat si in design cu cele ce au apărut in Vest mai târziu. Este imposibil a se verifica începuturile preistorice ale acestor mituri ale cărților de joc, dar nu exista dubiu in credința ca Înțelepții din Est nu priveau cărțile de tarot cu același dispreț ca in Vest. Aceștia le priveau cu mare venerație drept medii are revelării parțiale a Necunoscutului si le-au făcut parte a miturilor mistice.

Rromii

Mulți consideră că le datorăm cărțile rromilor, presupuși a fi urmașii unei caste inferioare de hinduși, care, alungați de pe pământurile lor, au migrat prin Asia de Vest în Egipt și din nordul Africii în Europa. Este inevitabil ca toate tipurile de divinație, fie prin cartomanție sau alte metode, să fie legate inseparabil cu acest popor atât de curios, fascinant, talentat și evaziv. Excelau în muzică și arătau interes pentru științele mecanice; puteau învăța o limba și modela metalul cu aceeași ușurința; dar au trebuit să trăiască în defensivă, drept copii ai lui Ismail, iar anii de persecuție n-au făcut decât sa le ascută priceperea, intuiția si dorința de a-si proiecta puterea mistica asupra celor care ii asupreau si se temeau de ei în același timp.

Acești rromi au păstrat intacte învățăturile din Est, in timp ce europenii increduli au transformat paginile sfinte ale divinației din cartea sortii in simple instrumente de amuzament si un vehicul pentru pierderea sau câștigarea banilor. Rromii rămân maeștrii ai Cartomanției si în ciuda sfidării acestui dar, sunt putini aceia dintre noi care nu încearcă un ușor sentiment de neliniște când suntem puși in fata manifestării acestei puteri stranii. Ne putem permite să zâmbim cu ușurința atunci când soarele vieții noastre strălucește puternic, când totul este bine in trup si suflet, dar vin si zile întunecate când simțim impulsul de a căuta ajutorul acestor fii si fiice ai unui pământ necunoscut.

Pentru mulți, poate majoritatea, acest dar inexplicabil a fost vulgarizat și a decăzut la statutul unui mijloc de a extorca bani de la ignoranți și creduli; dar pentru câțiva, încă rămâne o credința sacră – poate nu mai superstițioasa decât unele forme neiluminate sau pervertite ale creștinismului.